Valorificarea lemnului românesc în produse cu valoare adăugată, nu la export ca materie primă
Prelucrarea lemnului este una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale poporului român, în special datorită întinderilor bogate de păduri existente în ţara noastră. În ultimii ani a devenit o temă tot mai aprinsă de dezbatere exportul de material lemnos ca materie primă şi importul de produse finite, cu valoare adăugată mult mai mare. Este uşor de intuit aici raportul mare de deficit comercial al ţării şi măsurile ce se doresc a fi instituite pentru a creşte volumul de lemn prelucrat în ţara noastră.
Pentru a identifica soluţiile problemei este foarte important să identificăm cauzele şi trasabilitatea lemnului în industrie. Prima şi cea mai mare problemă o reprezintă TĂIERILE ILEGALE care afectează în mare măsură pădurile româneşti şi în acelaşi timp evidenţa asupra materialului. Nu ne referim aici la tăierile de arbori utilizaţi pentru încălzirea locuinţelor, care este o necesitate la nivel naţional deoarece foarte multe locuinţe din mediul rural şi unele chiar din mediul urban încă utilizează la scară largă sobele cu lemne pentru încălzire din lipsă de alternative. Lemnul folosit la încălzire de cele mai multe ori nu are valoare pentru industria mobilei, a tâmplăriei din lemn sau a uşilor de interior/exterior.
Putem creşte valoarea lemnului dezvoltând produse finite cu valoare adăugată. Este evident că o piesă de mobilier din lemn masiv va avea o valoare mult mai mare decât un buştean din lemn. Produsele din lemn sunt foarte diversificate datorită calităţii acestora şi costurilor mai mari de prelucrare, de exemplu mobila din lemn masiv va fi mult superioară mobilei din PAL din toate punctele de vedere. Alte produse care valorifică lemnul sunt uşi interior lemn, tâmplărie din lemn stratificat, mobilier şi decoraţiuni de interior sau exterior. În alte aplicaţii, lemnul poate fi transformat în lambriu, grinzi, parchet, bolţari, căpriori pentru construcţii sau chiar poate fi utilizat ca buşteni pentru casele din lemn rotund. Nu este problemă că nu avem unităţi de prelucrare a lemnului, avem mulţi meşteri şi specialişti, fabrici şi făbricuţe, chiar dacă nu sunt atât de vizibile ca giganţii de pe vremea comunismului, acestea există şi sunt în toată ţara.
O altă problemă o reprezintă cererea din piaţă. Se utilizează foarte mult lemn românesc în construcţii şi amenajări, pentru produsele cu largă utilizare şi preţuri reduse, însă când vine vorba despre produsele prelucrate din lemn masiv cu valoare adăugată mare acestea nu sunt atât de căutate, poate datorită preţului mai mare, poate din alte motive. De cele mai multe ori, aceste produse merg la export, în ţări unde oamenii şi le permit mai mult ca la noi sau poate că pur şi simplu le apreciază mai mult.
Pentru a valorifica mai mult produsele din lemn la export este nevoie să susţinem producătorii, să ne asigurăm că au toate mijloacele pentru a produce calitate la preţuri concurenţiale, să le cumpărăm noi produsele în primul rând în România, să avem o strategie pe termen mediu şi lung ca naţie de a ne poziţiona strategic pe piaţa produselor exclusiviste din lemn.
Alegeţi produsele din lemn românesc, citiţi etichetele de provenienţă ale produselor pe care doriţi să le achiziţionaţi şi susţineţi producătorii româneşti, care creează locuri de muncă la noi în ţară şi aduc plus valoare în economie.