Metode de îngrășare a porcilor specializați în producția de carne

Îngrășarea pentru carne este sistemul cel mai practicat în ţara noastră şi în toată lumea. În acest scop se utilizează tineret suin în vârsta de 3-3,5 luni cu greutatea de 25-30 kg. Porcinele sunt supuse creşterii şi îngrăşării până la vârsta de 6-8 luni, când ating masa corporală de 110-120 kg, fiind apţi pentru livrare şi sacrificare.

În rezultat se obţin carcase în care predomină carnea, în timp ce grăsimea nu depăşeşte 25-35%. Cei mai potriviţi porci pentru acest tip de îngrăşare sunt cei din rasele perfecţionate pentru carne (Marele Alb, Yorkshire, Landrace, Pietrain, Hampshire, tipul Moldovenesc de carne, precum şi produşii încrucişării acestor rase).

Eficiența din punct de vedere economic

Din punct de vedere economic, îngrăşarea pentru carne este cea mai eficientă, deoarece consumurile specifice de furaje sunt reduse, iar sporurile zilnice în greutate – cele mai ridicate (500 g la vârsta de 3-5 luni şi 700-800 g – la 5-8 luni).

Ce influențează calitatea carcaselor

Porcii îngrăşaţi timpuriu produc carne fragedă, având gust şi miros plăcut şi, astfel, potrivită pentru consumul în stare proaspătă şi mai puţin corespunzătoare pentru prepararea salamului, deoarece conţine multă apă.

Eficienţa îngrăşării şi calitatea carcaselor este influenţată, în primul rând, de alimentaţie. Pentru hrănirea tineretul suin cu greutatea de 25-50 kg sunt utilizate amestecuri de concentrate cu un nivel de proteină brută de 16%, în continuare proteina brută scade până la 14% pentru suinele cu masa corporală 50-70 kg şi până la 12-13% – pentru cei de 71-120 kg. În unităţile de tip industrial se folosesc nutreţuri combinate, care se administrează în două tainuri.

Adapatoare pentru ingrasare porci porci otel inoxidabil

În fermele gospodăreşti individuale şi de fermieri mai frecvent se utilizează amestecuri de furaje concentrate, alcătuite din cereale (porumb, orz, grâu etc.), din reziduuri ale industriei de panificaţie şi a uleiului (tărâţe de grâu, şroturi de soia şi floarea-soarelui) şi din adausuri proteino-vitamino-minerale.

Furajarea porcilor

Consumul zilnic de furaje concentrate în funcţie de masa corporală constituie 1,5 kg pentru un animal de 30 kg; pentru un animal de 70 kg – 1,5-2 kg; de 80 kg – 2,5-3 kg. În perioada de vară se administrează masă verde din lucernă, câte 1,5-3 kg în funcţie de masa corporală a purceilor.

Concentratele din raţia suinelor pot fi înlocuite cu sfeclă de zahăr, furajeră, morcov şi alte furaje suculente, cantitatea cărora poate constitui până la 35% din valoarea nutritivă a raţiei.

Pentru a acoperi insuficienţa de proteină în raţie se includ nutreţuri de origine vegetală şi animală cu un conţinut înalt de proteină. O sursă importantă de proteină este mazărea şi soia. Includerea în raţie a 12-15% de mazăre asigură pe deplin cantitatea de lizină necesară porcilor în perioada de îngrăşare.

Deosebit de favorabil este includerea în raţie a 3-5% de nutreţuri de origine animală (lapte degresat, făină de carne, oase, de peşte, zer, zară), mai ales în prima perioada de îngrăşare până la 50-60 kg când tineretul creşte intensiv.

Nutreţurile care micşorează calitatea cărnii şi a grăsimii, înainte de realizarea suinelor cu 2-3 luni se limitează (porumbul, turte de floarea-soarelui). Resturile de peşte, făina din peşte şi alte nutreţuri cu miros specific se exclud din alimentaţia animalelor, spre a evita apariţia acestor mirosuri în carne.